ReteX
Administrator
Data inscrierii: 19/Ian/2009
Mesaje: 70
|
|
 PROCESORUL |
 |
<script type="text/javascript" src="http://profitshare.emag.ro/get_ads.php?zone_id=13579"></script>
GENERALITĂŢI
Procesorul este piesa cea mai importantă a unui calculator (cea care face "calculele") şi este alcătuit dintr-o multitudine de microcircuite integrate, care sînt compuse la rîndul lor din tranzistori, rezistori (rezistenţe), capacitori (condensatori) şi diode. Toate aceste ingrediente servesc la alcătuirea unor circuite care formează porţi logice (logic gates) ce stau la baza principiului de funcţionare a microprocesorului.
Procesorul se mai numeşte şi CPU (Central Processing Unit). Puterea unui procesor este dată de frecvenţa de funcţionare ("viteza cu care face calculele"), de arhitectura să internă şi de cantitatea de memorie de pe pastila procesorului. Frecvenţa de funcţionare este denumită de obicei "frecvenţă de ceas" ("clock frequency") sau "frecvenţă de tact" şi este măsurată în MegaHertzi (MHz) sau GigaHertzi (GHz). Arhitectura procesorului se referă în de frunte la tipul de microcircuite şi dispunerea lor în cadrul nucleului (nucleelor) acestuia. Memoria existentă pe pastila procesorului se numeşte memorie "cache" de nivel 1, 2 sau 3, scrisă prescurtat de obicei L1, L2, L3. Memoria cache ("cache" = depozit) de pe pastila procesorului este o memorie grabnică întrebuințată exclusiv de procesor, care în acest fel îşi scade dependenţa faţă de memoria sistemului (memoria RAM) şi devine mai rapid în executarea instrucţiunilor sale. Memoria cache serveşte la stocarea datelor accesate frecvent de procesor şi are o importanţă deosebită în aplicaţiile (jocurile pe calculator, etc.) care utilizează frecvent aceleaşi seturi de date. Frecvenţa ("viteza") de funcţionare a unui procesor este dată de produsul dintre frecvenţa ("viteza") magistralei principale de date ("Front Side Bus - FSB") şi factorul de multiplicare a acesteia ("multiplier"). De exemplu un procesor cu frecvenţa de funcţionare ("clock frequency") de 1467 MHz are o frecvenţă a magistralei principale de date de 133 MHz şi un factor de multiplicare de 11.
În mod clasic procesoarele pentru calculatoarele personale au o arhitectură bazată pe un singur nucleu şi lucrează cu instrucţiuni pe 32 de biţi. Creşterea de performanţă a noilor generaţii de procesoare se bazează pe alungirea frecvenţei de tact, a vitezei magistralei principale (FSB) şi a cantităţii de memorie cache, procese posibile între altele şi prin îmbunătaţirea procesului de fabricare. Dar în anul 2004 a devenit evident că aceste proceduri de creştere a performanţei îşi atinseseră limita fizică şi nu puteau fi împinse mai departe. Ca urmare atît AMD cît şi INTEL au început să caute modalităţi noi prin care să reuşească să scoată în continuare generaţii de procesoare cît mai performante. S-a preconizat deci pe de o parte construirea unor procesoare care să utilizeze instrucţiuni pe 64 de biţi, iar pe de altă parte construirea unor procesoare care să înglobeze mai multe nuclee. Procesoarele pe 64 de biţi au fost lansate de AMD în anul 2003 şi de INTEL în anul 2005, iar procesoarele cu două nuclee ("dual-core" - binucleate) ale celor doi producători şi-au confecționat şi ele apariţia în 2005. Procesoarele binucleate sînt indicate pentru cei care lucrează în mod curent cu aplicaţii ce suportă modul multifir ("multithread"), adică editarea audio-video, codarea audio-video, prelucrarea de grafică 3D (modelare, randare, etc.) şi proiectarea asistată de calculator (CAD). Liniile de procesoare clasice nu au fost încă abandonate, însă este posibil ca în cîţiva ani ele să cedeze locul aproximativ în totalitate procesoarelor cu mai numeroase nuclee şi care folosesc instrucţiuni pe 64 de biţi.
Există mai mulţi fabricanţi de procesoare, dar cei mai importanţi sînt INTEL şi AMD. Aceste companii au o ofertă împărţită în trei categorii :
1) Procesoare foarte puternice. Sînt destinate împătimiţilor de jocuri de ultimă generaţie sau celor care au necesitate de cît mai multă performanţă pentru aplicaţiile pe care le folosesc (animaţii 3D şi editare audio-video profesională, etc.) şi nu se uită la suma de bani pe care trebuie să o cheltuiască. În această categorie AMD propune procesoarele Athlon 64 X2 (binucleat) şi Athlon 64 FX, iar Intel procesoarele Intel Core 2 Extreme, Core 2 Duo, Pentium Extreme Edition (9xx şi 8xx) şi Pentium 4 Extreme Edition.
2) Procesoare puternice. Sînt menite utilizatorilor care folosesc calculatorul atît pentru jocuri de ultimă generaţie cît şi pentru aplicaţii comune (prelucrare de text, internet, editare audio-video, etc.). În această categorie AMD propune procesoarele Athlon 64, iar Intel procesoarele Pentium D (binucleat), Pentium 4 6xx şi Pentium 4 5xx.
3) Procesoare cu performanţe medii. Sînt repartizate utilizatorilor care folosesc calculatorul în special pentru aplicaţii mai puţin intensive (aplicaţii de birotică, internet, vizionare de filme, ascultare de muzică, etc.). Aceste procesoare pot fi utilizate şi pentru jocurile de ultimă generaţie însă doar dacă sînt făcute anumite modificări în setările jocurilor (scăderea rezoluţiei şi a detaliilor grafice) care să permită rularea lor la un nivel acceptabil. Din această categorie fac parte procesoarele Sempron produse de AMD şi procesoarele Celeron articole de Intel.
3) Procesoare cu performanţe obişnuite (scăzute). Sînt destinate utilizatorilor care folosesc calculatorul exclusiv pentru aplicaţii puţin intensive (aplicaţii de birotică, internet, vizionare de filme, ascultare de muzică, etc.). Din această categorie fac parte procesoarele VIA C (C7 şi C3) şi VIA Eden produse de VIA. Aceste procesoare au avantajul că nu consumă multă energie electrică şi că degajă extraordinar de puţină căldură, ceea ce le face să poată fi folosite în special în calculatoarele portabile mai puţin performante, destinate celor care doresc să plăteasca un preţ scăzut pentru aceste dispozitive.
Procesoarele confecționate de compania INTEL sînt de trei feluri şi anume Core, Pentium şi Celeron, care la rîndul lor există în mai multe variante în funcţie de generaţie (Core 2, Pentium 4, Pentium 3, Celeron 2, etc.), de frecvenţa de ceas (2 GHz; 2,4 Ghz; 3 Ghz; etc.) şi de numărul de nuclee [cores]. Între aceste trei tipuri există asemănari şi diferenţe în ce priveşte arhitectura folosită şi tehnologia de producţie, care se reflectă în performanţa lor globală.
Procesoarele Core şi Pentium sînt destinate acelora care doresc cît mai multă performanţă de la calculator şi ca urmare sînt dispuşi să plăteasca un preţ pe măsură pentru acest lucru.
Procesoarele Celeron sînt destinate acelora care doresc să cumpere procesoare produse de compania Intel, dar sînt de acord să sacrifice un anumit grad de performanţă în favoarea unui preţ mai scăzut. Această politica de marketing a companiei Intel face ca procesoarele Celeron să fie fabricate şi poziţionate pe piaţă în aşa fel încît să nu între în concurenţă cu procesoarele Pentium sau Core. Ca urmare ele au viteze mai mici decît cele mai noi procesoare Intel şi Pentium, au o frecvenţă de funcţionare a magistralei de date mai mică şi de întocmai mai puţină memorie cache pe pastila procesorului. De exemplu la un moment dat cel mai puternic procesor Celeron (cu nucleu Northwood) avea o frecvenţă de ceas de 2,8 GHz, o frecvenţă de funcţionare a magistralei de date (a procesorului, internă) de 400 MHz şi o memorie cache L2 de 128 KB. Prin comparaţie, la acelaşi moment cele mai puternice procesoare Pentium 4 obişnuite (nu Extreme Edition) aveau o frecvenţă de ceas de 3,4 Ghz, o frecvenţă de funcţionare a magistralei de date (a procesorului, internă) de 800 MHz şi o memorie cache L2 de 512 KB (P4 cu nucleu Northwood) sau 1024 KB (P4 cu nucleu Prescott).
PROCESOARE INTEL
Procesoarele Core au fost lansate pe piaţă la jumătatea anului 2006 iar microarhitectura care stă la baza lor diferă considerabil de cea uzitată la construcţia procesoarelor Pentium 4 şi Pentium D. Noile inovaţii tehnologice folosite în procesoarele Core permit obţinerea unei performanţe crescute în condiţiile unui consum de energie electrică scăzut. Aceste inovaţii sînt următoarele :
Execuţie Dinamică pe Scară Largă ("Wide Dynamic Execution") → procesoarele Core execută mai multe instrucţiuni pe ciclul de tact decît predecesoarele lor bazate pe arhitectura NetBurst. În plus analiza fluxului de date prelucrat de procesor a fost optimizată.
Prelucrare Îmbunătăţită a Datelor Media Digitale ("Advanced Digital Media Boost") → Instrucţiunile SSE au fost modificate în aşa fel încît acum prelucrarea datelor din aplicaţiile multimedia (audio, video) este de aproape două ori mai rapidă.
Memorie Cache Inteligentă de tip Superior ("Advanced Smart Cache") → Memoria cache de tip L2 este partajată între nucleele ce compun un procesor Core, iar gradul ei de folosire de către fiecare nucleu poate fi ajustat dinamic în funcţie de nivelul de activitate al nucleelor la momentul respectiv.
Acces Inteligent la Memorie ("Smart Memory Access") → Algoritmii de aducere şi procesare a datelor în memoria cache de tip L1 şi L2 au fost îmbunătăţiţi.
Capacitate de Folosire Inteligentă a Energiei Electrice ("Intelligent Power Capability") → Raportul "Performanţă per Watt consumat" a fost îmbunătăţit, iar consumul de energie electrică şi disiparea de căldură au fost diminuate. Procesoarele pot să-şi dezactiveze în mod dinamic subunităţile care sînt inactive, astfel încît energia electrică să fie folosită numai dacă este nevoie de ea la momentul respectiv (eficientizarea consumului de energie).
--------------------------------------------------------------------------------
1.1 PROCESOARE INTEL CORE MONONUCLEATE ("single core" - cu un singur nucleu)
Compania INTEL nu realizează în prezent procesoare mononucleate ce înglobează tehnologia Core pentru calculatoarele de birou, ci doar pentru cele portabile (sub numele Core 2 Solo).
--------------------------------------------------------------------------------
1.2 PROCESOARE INTEL CORE BINUCLEATE ("dual core" - cu două nuclee)
1.2.1 Intel Core 2 Duo
Procesoarele Core 2 Duo pentru calculatoare de birou [desktop] au fost fabricate iniţial folosind două soiuri de nuclee, anume Conroe şi Allendale, care se deosebeau între ele doar prin mărimea memoriei cache de tip L2 (2 MB pentru Allendale şi 4 MB pentru Conroe). Seria E8XX0 (lansată în ianuarie 2008) e bazată pe nucleul Wolfdale, care are 6 MB memorie cache L2 şi este fabricat cu inovație pe 45 nm.
Toate procesoarele Core 2 Duo folosesc instrucţiunile pe 64 de biţi (Intel 64) şi suportă tehnologiile de virtualizare (Intel Virtualization Technology) şi de eficientizare a consumului energetic (Intel Enhanced SpeedStep Technology), dar nu şi tehnologia Hyper-Threading. Aceste procesoare au trebuință de plăci de bază cu soclu LGA775, însă aceste PB nu sînt compatibile cu procesoarele Pentium 4 sau Pentium D. Modelele ieftine (E4XX0) nu suportă tehnologiile de virtualizare şi au frecvenţa magistralei principale (FSB) de 800 MHz, spre deosebire de modelele mai scumpe (E6XX0) la care aceasta este de 1066 MHz. Cele care au identificatorul terminat în 50 au o magistrală principală de date (FSB) de 1333 MHz. Modelele E6540 şi E8190 nu folosesc "Tehnologia de Execuţie Securizată" [Trusted Execution Technology] prezentă la toate celelalte procesoare din gamă. Modelele din seriile EXX0 şi următoarele folosesc kitul de instrucţiuni multimedia SSE 4.1.
Fiecare nucleu are viteza specificată în tabelul de mai jos, dar asta nu înseamnă că un procesor cu 2 nuclee la frecvenţa de 1,80 GHz este echivalent cu un procesor cu un singur nucleu la frecvenţa de 3,6 GHz. O creştere mare de performanţă este valabilă doar atunci cînd procesoarele sînt folosite pentru softuri optimizate pentru lucrul cu mai multe nuclee (de ex. programele de grafică 3D).
Modelele Core 2 Duo existente sînt următoarele :
E8500 : 3,16 GHz | 2 nuclee | 6 MB memorie cache L2 | 1333 MHz
E8400 : 3,00 GHz | 2 nuclee | 6 MB memorie cache L2 | 1333 MHz
E8200 : 2,66 GHz | 2 nuclee | 6 MB memorie cache L2 | 1333 MHz
E8190 : 2,66 GHz | 2 nuclee | 6 MB memorie cache L2 | 1333 MHz
E6850 : 3,00 GHz | 2 nuclee | 4 MB memorie cache L2 | 1333 MHz
E6750 : 2,66 GHz | 2 nuclee | 4 MB memorie cache L2 | 1333 MHz
E6700 : 2,66 GHz | 2 nuclee | 4 MB memorie cache L2 | 1066 MHz
E6600 : 2,40 GHz | 2 nuclee | 4 MB memorie cache L2 | 1066 MHz
E6550 : 2,33 GHz | 2 nuclee | 4 MB memorie cache L2 | 1333 MHz
E6540 : 2,33 GHz | 2 nuclee | 4 MB memorie cache L2 | 1066 MHz
E6420 : 2,13 GHz | 2 nuclee | 4 MB memorie cache L2 | 1066 MHz
E6400 : 2,13 GHz | 2 nuclee | 2 MB memorie cache L2 | 1066 MHz
E6320 : 1,86 GHz | 2 nuclee | 4 MB memorie cache L2 | 1066 MHz
E6300 : 1,86 GHz | 2 nuclee | 2 MB memorie cache L2 | 1066 MHz
=================================================
E4600 : 2,40 GHz | 2 nuclee | 2 MB memorie cache L2 | 1066 MHz
E4500 : 2,20 GHz | 2 nuclee | 2 MB memorie cache L2 | 1066 MHz
E4400 : 2,00 GHz | 2 nuclee | 2 MB memorie cache L2 | 1066 MHz
E4300 : 1,80 GHz | 2 nuclee | 2 MB memorie cache L2 | 1066 MHz
=====================================================================
X6800 : 2,93 GHz | 2 nuclee | 4 MB memorie cache L2 | 1066 MHz → familia Core 2 Extreme
--------------------------------------------------------------------------------
1.3 PROCESOARE INTEL CORE CVADRINUCLEATE ("quad core" - cu patru nuclee)
1.3.1 Intel Core 2 Quad
Procesoarele Core 2 Quad sînt fabricate pe baza nucleului Kentsfield (compus din două nuclee Conroe puse unul lîngă altul) şi au frecvenţa magistralei principale (FSB) de 1066 MHz, cu excepţia modelulul QX6850, la care este de 1333 MHz. Ele folosesc instrucţiunile pe 64 de biţi (Intel 64) şi suportă tehnologiile de virtualizare ("Intel Virtualization Technology") şi de eficientizare a consumului energetic ("Enhanced SpeedStep Technology"), dar nu şi tehnologia Hyper-Threading. Aceste procesoare au nevoie de plăci de bază cu soclu LGA775. Ele sînt indicate în special pentru aplicaţiile multi-filate [multi-threaded] de genul prelucrării audio-video şi a graficii 3D, ca şi pentru unele jocuri mai noi.
Modelele Core 2 Quad existente sînt următoarele :
Q9550 : 2,83 GHz | 4 nuclee | 12 MB mem. cache L2 | 1333 MHz
Q9450 : 2,66 GHz | 4 nuclee | 12 MB mem. cache L2 | 1333 MHz
Q9300 : 2,50 GHz | 4 nuclee | 6 MB mem. cache L2 | 1333 MHz
Q6700 : 2,66 GHz | 4 nuclee | 8 MB mem. cache L2 | 1066 MHz
Q6600 : 2,40 GHz | 4 nuclee | 8 MB mem. cache L2 | 1066 MHz
===========================================================================
QX9775 : 3,20 GHz | 4 nuclee | 12 MB mem. cache L2 | 1600 MHz → fam. Core 2 Extreme
QX9650 : 3,00 GHz | 4 nuclee | 12 MB mem. cache L2 | 1333 MHz → fam. Core 2 Extreme
QX6850 : 3,00 GHz | 4 nuclee | 8 MB mem. cache L2 | 1333 MHz → fam. Core 2 Extreme
QX6800 : 2,93 GHz | 4 nuclee | 8 MB mem. cache L2 | 1066 MHz → fam. Core 2 Extreme
QX6700 : 2,66 GHz | 4 nuclee | 8 MB mem. cache L2 | 1066 MHz → fam. Core 2 Extreme
--------------------------------------------------------------------------------
1.4 PROCESOARE INTEL CORE EXTREME
Familia Core 2 Extreme include procesoare binucleate sau cvadrinucleate şi conţine modelele cele mai performante de procesoare Intel. Cele pentru calculatoarele de birou înglobează nuclee ConroeXE (X6800), KentsfieldXE (QX67000-6850) sau YorkfieldXE (QX9650) şi se instaleaza pe plăci de bază în format LGA775. Nucleele XE sînt identice cu cele simple, singura diferenţă fiind aceea că au multiplicatorul nezăvorît [unlocked], care poate fi deci setat la o valoare mai mare decît cea implicită în scopul supratactării procesorului [overclocking].
Modelele Core 2 Extreme existente sînt următoarele :
X6800 : 2,93 GHz | 2 nuclee | 4 MB memorie cache L2 | 1066 MHz
==========================================================
QX9650 : 3,00 GHz | 4 nuclee | 12 MB mem. cache L2 (2 x 6 MB) | 1333 MHz
QX6850 : 3,00 GHz | 4 nuclee | 8 MB mem. cache L2 (2 x 4 MB) | 1333 MHz
QX6800 : 2,93 GHz | 4 nuclee | 8 MB mem. cache L2 (2 x 4 MB) | 1066 MHz
QX6700 : 2,66 GHz | 4 nuclee | 8 MB mem. cache L2 (2 x 4 MB) | 1066 MHz
--------------------------------------------------------------------------------
2.1 Procesoare Pentium mononucleate ("single core" - cu un singur nucleu)
Procesoarele Pentium au fost pînă în anul 2006 cele mai puternice procesoare produse de Intel şi sînt indicate pentru cei care doresc să folosească calculatorul şi pentru jocuri de ultimă generaţie sau pentru prelucrare audio-video. Procesoarele Pentium fabricate în prezent sînt dintr-a patra generaţie (Pentium 4), dar se mai găsesc în vînzare la mîna a doua şi sisteme cu procesoare din generaţia a treia (Pentium 3, denumire scrisa de obicei Pentium III).
2.1.1 Pentium 4
Procesoarele Pentium 4 (cu excepţia seriei P4 Extreme Edition) au fost fabricate folosindu-se cinci tipuri de nuclee şi anume Wilamette, Northwood, Prescott, Prescott 2M şi Cedar Mill. Între cele cinci tipuri de nuclee există multe asemănări, însă există şi destule diferenţe legate de procesul de fabricaţie sau de arhitectura internă. Nucleul Willamette a fost primul tip de nucleu inclus în procesoarele P4 şi de aceea a fost şi cel mai slab, înglobînd doar 256 KB de memorie cache L2. Nucleul Northwood are 8 KB de memorie cache L1 şi 512 KB de memorie cache L2. Nucleul Prescott are un număr dublu de tranzistori faţă de nucleul Northwood şi are 16 KB de memorie cache L1 alături de 1024 MB de memorie cache L2. În plus procesoarele bazate pe nucleul Prescott au o arhitectură îmbunătăţită şi sînt dotate cu un set nou de instrucţiuni, numit SSE3, care nu există la procesoarele bazate pe nuclee mai vechi şi care va fi pus în valoare de creatorii de softuri. Pe de altă parte nucleul Prescott are un consum de electricitate mai crescut şi degajă mai multă căldură în timpul funcţionării intensive decît nucleul Northwood, ceea ce reprezintă un dezavantaj. Nucleul Prescott 2M îşi are numele de la includerea a 2 MB de memorie cache L2 şi a fost folosit pentru unele procesoare Pentium 4 din familia 6xx şi pentru cel mai performant dintre procesoarele Pentium 4 Extreme Edition (P4 EE 3.73). Nucleul Cedar Mill este asemănator cu Prescott, dar fiind fabricat cu o electronică de 65 nm are un consum de electricitate mai scăzut, deci şi o emisie de căldură mai redusă.
Modelele din familiile 5xx (550, 540, 530, etc.) şi 6xx (670, 660, 650, etc.) sînt ultimele reprezentante ale generaţiei de procesoare mononucleate Pentium 4. Ceea ce le deosebeşte de familiile precedente de procesoare Pentium 4 este probabilitatea întrebuințării tehnologiei Intel 64 (Enhanced Memory 64 Technology), adică folosirea instrucţiunilor pe 64 de biţi. Acestea au nevoie pentru a funcţiona de plăci de bază care să suporte tehnologia Intel 64 la nivel de BIOS, iar la indice software de sisteme de operare (Windows XP x64 sau Linux) şi de aplicaţii pe 64 de biţi.
2.1.2 Pentium 4 Extreme Edition
Procesoarele Pentium 4 XE sînt cele mai performante procesoare din generaţia Pentium 4. Majoritatea acestor procesoare au fost bazate pe nucleul Gallatin, iar una dintre caracteristicile lui care au contribuit din plin la sporul de performanţă a fost prezenţa unui nivel de memorie cache L3 cu o dimensiune de 2 MB, care se adaugă memoriei cache L2 de 512 KB. Procesoarele Pentium 4 Extreme Edition nu au nevoie de plăci de bază speciale, ele putînd fi montate pe plăcile de bază obişnuite pentru Pentium 4 şi anume "socket 478" sau "socket LGA775". Astfel, procesorul P4 XE 3.4 GHz există atît în varianta pentru soclu 478 cît şi în varianta pentru soclu LGA775. Cel mai puternic reprezentant al acestei familii este procesorul Pentium 4 XE 3.73 GHz, care a fost construit exclusiv pentru formatul de soclu LGA775, fiind bazat pe nucleul Prescott 2M.
O parte din procesoarele Pentium 4 cu frecvenţa de tact de peste 2,4 GHz posedă facilitatea de "Hyper-Threading" (HT), ceea ce înseamnă că un procesor este "văzut" de SO ca fiind de fapt compus din două procesoare "logice" (virtuale) care funcţionează la frecvenţa de ceas nominală a procesorului real. Unele aplicaţii sînt optimizate pentru modul multifir ("multithread") sau pentru sistemele multiprocesor şi ca urmare ele vor rula mai rapid pe un sistem dotat cu un procesor Pentium 4, chiar dacă acest sistem doar "emulează" un sistem biprocesor, fără a fi şi în realitate unul. De asemenea tehnologia HT aduce un avantaj în situaţia lucrului simultan cu mai multe aplicaţii sau în cazul în care unele aplicaţii rulează automat în fundal. Performanţa unui sistem dotat cu un procesor care utilizează tehnologia "Hyper-Threading" nu este însă la fel de mare ca a unui sistem dotat cu două procesoare naturale (identice cu cel folosit în sistemul monoprocesor), din cauza faptului că procesoarele "logice" trebuie totuşi să împartă resursele procesorului real. Creşterea de performanţă este de obicei de ordinul 10-30 %, dar există şi situaţii în care tehnologia HT trebuie dezactivată pentru că ea încetineşte activitatea procesorului în anumite aplicaţii. Pentru a putea folosi tehnologia HT este nevoie de o placă de bază compatibilă şi de un SO (Windows XP sau unele distribuţii de Linux) optimizat pentru această tehnologie. Activarea sau dezactivarea tehnologiei HT se face din BIOS-ul plăcii de bază.
--------------------------------------------------------------------------------
2.2 Procesoare Pentium binucleate ("dual core" - cu două nuclee)
2.2.1 Pentium Dual-Core
Familia Pentium Dual-Core a fost lansată la sfîrşitul anului 2007. Ea e bazată pe nucleul Allendale, care înglobează microarhitectura Core. Procesoarele Pentium Dual-Core folosesc tehnologia Intel 64 şi sînt conforme cu formatul de soclu LGA775.
Pentium E2200 : 2,20 GHz | 1 MB mem. cache L2 | 800 MHz
Pentium E2180 : 2,00 GHz | 1 MB mem. cache L2 | 800 MHz
Pentium E2160 : 1,80 GHz | 1 MB mem. cache L2 | 800 MHz
Pentium E2140 : 1,60 GHz | 1 MB mem. cache L2 | 800 MHz
2.2.2 Pentium D
Familia Pentium D cuprinde modelele Pentium D 8xx şi Pentium D 9xx. Procesoarele Pentium D folosesc tehnologia Intel 64 (instrucţiuni pe 64 de biţi), însă nu şi tehnologia Hyper-Threading, care a fost dezactivată.
Pentium D 8xx sînt procesoare bazate pe nucleul Smithfield şi au o memorie cache L2 de 2 MB. Modelele existente sînt : Pentium D 805, 820 (2,8 GHz), 830 (3 GHz) şi 840 (3,2 GHZ), ambele nuclee componente avînd frecvenţa de tact specificată în paranteză. Acest tip de procesoare a fost scos din producţie în anul 2006.
Pentium D 9xx sînt procesoare bazate pe nucleul Presler şi au o memorie cache L2 de 4 MB. Modelele existente sînt : Pentium D 915 (2,8 GHz), 920 (2,8 GHz), 930 (3 GHz), 940 (3,2 GHz), 945, 950 (3,4 GHz) şi 960 (3,6 GHz), ambele nuclee componente avînd frecvenţa de tact specificată în paranteză.
2.2.3 Pentium Extreme Edition (Pentium XE)
Familia Pentium XE conţine cele mai tari procesoare Pentium produse de compania Intel. Ele au tehnologia Hyper-Threading activată şi folosesc bineînţeles şi instrucţiunile pe 64 de biţi (Intel 64).
Pentium XE 840 este bazat pe nucleul Smithfield, are 2 MB cache L2, frecvenţa de 3,2 GHz şi magistrala de date (FSB) de 800 MHz.
Pentium XE 955 este bazat pe nucleul Presler, are 4 MB cache L2, frecvenţa de 3,46 GHz şi magistrala de date (FSB) de 1066 MHz.
Pentium XE 965 este bazat pe nucleul Presler, are 4 MB cache L2, frecvenţa de 3,46 GHz şi magistrala de date (FSB) de 1066 MHz.
Ambele familii de procesoare binucleate folosesc formatul de soclu LGA775 şi au nevoie de o placă de bază cu cipset Intel 955X sau NVIDIA nForce4 SLI Intel Edition.
Procesoarele Celeron sînt indicate în cazul calculatoarelor folosite pentru aplicaţii mai puţin solicitante (birotică, explorarea internetului, redare audio-video). Aceasta nu înseamnă că ele nu pot fi folosite pentru jocuri, editare audio-video sau grafică 3D, ci doar că performanţa lor în aceste cazuri este mult scăzută faţă de procesoarele Intel de ultimă generaţie, în principal din pricina cantităţii mici de memorie cache. Procesoarele Celeron Conroe-L 4XX sau cele binucleate pot fi folosite însă şi pentru aplicaţii solicitante, deşi cantitatea (relativ) redusă de memorie cache L2 îşi pune în continuare amprenta asupra performanţelor procesorului.
3.1 Procesoare Celeron mononucleate ("single core" - cu un solitar nucleu)
3.1.1 Celeron Conroe-L
Această familie de procesoare a intrat în producţie în iunie 2007 şi cuprinde eșantioane ce folosesc nucleul Conroe-L bazat pe microarhitectura Core.
Celeron 440 : 2,00 GHz | 512 KB mem. cache L2 | 800 MHz
Celeron 430 : 1,80 GHz | 512 KB mem. cache L2 | 800 MHz
Celeron 420 : 1,60 GHz | 512 KB mem. cache L2 | 800 MHz
Celeron 220 : 1,20 GHz | 512 KB mem. cache L2 | 533 MHz
Modelul Celeron 220 este numai pentru plăci de bază în format mini-ITX şi vine sudat pe ele, neputînd fi cumpărat separat.
3.1.2 Celeron D
Familia de procesoare Celeron D a fost fabricată între iulie 2004 şi ianuarie 2007. Ea a cuprins modele bazate pe nucleele Prescott şi Cedar Mill, care aveau o performanţă notabil crescută faţă de procesoarele Celeron din generaţiile anterioare, chiar şi la o frecvenţă de tact egală. Acest lucru se datora mai multor factori şi anume : dimensiunea memoriei cache L2 s-a dublat sau cvadruplat (L2 = 256 KB Prescott / L2 = 512 KB Cedar Mill), viteza magistralei principale a crescut şi ea (533 MHz, faţă de 400 MHz cît aveau cele mai performante procesoare Celeron cu nucleu Northwood) şi a fost introdus setul de instrucţiuni SSE3. Pe de altă parte procesoarele Celeron, indiferent de generaţie, nu suportă tehnologia Hyper-Threading, aceasta rămînînd apanajul procesoarelor Pentium 4.
Începînd cu a doua jumătate a anului 2005 Intel a început să producă şi procesoare Celeron D care folosesc tehnologia Intel 64 (instrucţiuni pe 64 de biţi), de exemplu modelele Celeron D 326, 331, 336, 341, 346, 351, 352, 355, 356, 360, 365. Acestea au frecvenţe de tact de la 2,53 la 3,60 GHz şi folosesc formatul de soclu LGA775.
Cele mai noi modele de Celeron D (352, 356, 360 şi 365) înglobează nucleu Cedar Mill şi sînt fabricate cu ajutorul tehnologiei de 65 nm, ceea ce înseamnă că au un consum de energie mai mic şi deci se încălzesc mai puţin.
--------------------------------------------------------------------------------
3.2 Procesoare Celeron binucleate ("dual core" - cu două nuclee)
3.2.1 Celeron E
Procesoarele Celeron cu două nuclee sînt bazate pe o variantă modificată a nucleului Allendale (care are doar 512 KB memorie cache L2, nu 2 MB ca la Intel Core 2 Duo). Ele au fost lansate în ianuarie 2008 şi pot fi instalate pe aceleaşi plăci de bază ca şi procesoarele Intel Core 2 Duo.
Celeron E1200 : 1,60 GHz | 512 KB mem. cache L2 | 800 MHz
--------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------
DENUMIREA PROCESOARELOR INTEL
Compania Intel a folosit pînă în anul 2004 denumiri pentru procesoarele Pentium şi Celeron care includeau obligatoriu şi frecvenţa de ceas reală a acestora (de ex. Pentium 4 3.4 GHz ; Pentium 4 3.2E GHz ; Pentium 4 2.8C GHz ; Celeron 2 GHz, Celeron 2.8 GHz, etc.). Scopul era ca orice cumparator să poată să aprecieze uşor performanţa procesoarelor şi să poată să se decidă iute care este cel mai potrivit pentru nevoile sale.
Intel a complicat însă lucrurile pe parcurs (în special pentru cumpărătorii mai puţin avizati) pentru că au existat teribil de frecvent situaţii în care procesoare Pentium 4 avînd aceeaşi frecvenţă de ceas aveau performanţe sensibil diferite. Acest lucru se datora în principal faptului că unele dintre aceste procesoare funcţionau cu o magistrală internă de date de 800 MHz, iar altele cu 533 MHz sau că unele procesoare foloseau tehnologia "Hyper-Threading" în timp ce altele nu. Mai mult, interveneau în ecuaţie şi diferenţele legate de nucleele pe baza cărora erau construite procesoarele. În acest fel nu erau rare situaţiile în care cumpărătorii erau puşi în dificultate atunci cînd trebuiau să aleagă procesorul adecvat dintre mai multe procesoare avînd aceeaşi frecvenţa de ceas dar preţuri diferite. Această stare de lucruri defavoriza în mod evident cumpărătorul şi în plus permitea unele manevre de marketing abuzive din partea firmelor care vindeau sisteme şi componente de calculator, firme care de obicei specificau în ofertele lor doar frecvenţa de ceas a procesorului, lipsit de a preciza şi frecvenţa magistralei de date, tipul nucleului sau compatibilitatea cu tehnologia "Hyper-Threading".
Începînd cu anul 2004 Intel a hotărît să schimbe radical modul de denumire a procesoarelor pe care le produce, în aşa fel încît diferenţele de performanţă să fie destul de clare. Noua metodă de denumire implică folosirea unui număr (Processor Number - PN) care să reflecte performanţa globală a procesorului respectiv. Denumirea va fi formată din numele procesorului (Pentium sau Celeron) la care se îmbogățește un număr alcătuit din trei cifre, de forma 9xx, 8xx, 7xx, 6xx, 5xx sau 3xx, mai târziu linia de procesoare în care se încadrează un anumit model de procesor. Vor exista mai multe grupuri de procesoare distincte şi anume : procesoare cu performanţe crescute (9xx şi 8xx), procesoare pentru calculatoare mobile (7xx), procesoare cu performanţe medii (6xx şi 5xx) şi procesoare cu performanţe obişnuite (3xx). Primele patru grupuri cuprind procesoare de tipul Pentium 4, iar ultimul procesoarele Celeron. Procesoarele numite 8xx şi 9xx sînt cu două nuclee.
Un procesor avînd un anumit număr este mai puternic decît procesoarele cu numere mai mici şi mai slab decît procesoarele cu numere mai mari. De exemplu un procesor Pentium 4 la 3,6 GHz (construit pe nucleul Prescott, avînd magistrala de date de 800 MHz, 1MB memorie cache L2, corespunzător cu tehnologia HT) va avea numărul 560, un procesor avînd aceleaşi caracteristici tehnice dar funcţionînd la frecvenţa de 3,4 GHz va avea numărul 550, iar un procesor avînd aceleaşi caracteristici tehnice dar funcţionînd la frecvenţa de 3,84 GHz va avea numărul 570. În mod similar un procesor Celeron D la 2,66 GHz (construit pe nucleul Prescott, avînd magistrala de date de 533 MHz, 256 KB memorie cache L2) va avea numărul 330, un procesor avînd aceleaşi caracteristici tehnice dar funcţionînd la frecvenţa de 2,53 GHz va avea numărul 320, iar un procesor avînd aceleaşi caracteristici tehnice dar funcţionînd la frecvenţa de 2,8 GHz va avea numărul 335.
PROCESOARE AMD
Procesoarele fabricate de compania AMD sînt de trei tipuri şi anume Athlon, Sempron şi Phenom. Între aceste trei tipuri există asemănări şi diferenţe care se reflectă în performanţa lor globală. Diferenţa între procesoarele de tip Athlon şi Sempron este legată de frecvenţa de ceas ("viteza") a procesorului, de frecvenţa magistralei de date, de cantitatea de memorie cache de pe pastila procesorului şi de tipul nucleului folosit. Procesoarele Phenom au patru nuclee.
1.1 ATHLON 64 / ATHLON 64 FX
Compania AMD a introdus în producţie începînd cu anul 2003 procesoare fabricate exclusiv pe baza unei arhitecturi pe 64 de biţi (AMD64) şi anume familiile de procesoare Athlon 64 FX (versiunile 57, 55, 53 şi 51) şi Athlon 64. Aceste procesoare sînt optimizate pentru a rula aplicaţii pe 64 de biţi, însă ele pot rula excepțional de bine şi aplicaţii pe 32 de biţi sau chiar pe 16 biţi. În aplicaţiile pe 32 de biţi (de ex. jocuri, programe de birotică, editare audio-video, etc.) performanţa procesoarelor cu arhitectura pe 64 de biţi este chiar considerabil mai bună decît a procesoarelor pe 32 de biţi. Eficacitatea reală a procesoarelor pe 64 de biţi este însă "descătuşată" doar de sistemele de operare (Windows XP x64, Linux) şi aplicaţiile pe 64 de biţi.
Procesoarele AMD pe 64 de biţi au arhitectura nucleului asemănătoare cu cea a procesoarelor Athlon XP, la care s-au adăugat însă mai multe inovaţii în scopul creşterii performanţei. Cea mai notabilă inovaţie este includerea în nucleu a controler-ului de memorie, care era pînă atunci plasat în cipsetul plăcii de bază. În acest fel lucrul cu memoria DDRAM este accelerat şi în plus performanţa procesorului nu mai depinde de calitatea controlerului folosit de producătorul plăcii de bază. În plus ele folosesc şi instrucţiunile SSE 2, care nu sînt prezente la procesoarele Athlon XP. Procesoarele AMD Athlon pe 64 de biţi au nevoie de plăci de bază speciale, ele neputînd fi instalate pe PB pentru procesoare Athlon XP. La începutul producţiei acestor procesoare, PB trebuiau să fie de tipul "Socket 940" pentru Athlon 64 FX şi "Socket 754" pentru Athlon 64, în funcţie de numărul de pini al fiecărui tip de procesor. Ulterior compania AMD a hotărît ca ambele tipuri de procesoare să aibă acelaşi număr de pini, şi anume 939, iar plăcile de bază de tipul "Socket 939" să fie compatibile atît cu procesoarele Athlon 64 FX, cît şi cu procesoarele Athlon 64 construite cu acest număr de pini.
1.1.1 ATHLON 64
Procesoarele Athlon 64 sînt varianta mai puţin performantă (şi în acelaşi timp mai ieftină) a procesoarelor AMD mononucleate pe 64 de biţi, dar ele întrec în performanţă procesoarele Sempron sau Athlon XP cu aceeaşi frecvenţă de tact. Ele sînt construite folosind nucleele "Newcastle", "Clawhammer", "Winchester", "Venice", "San Diego", "Orleans" şi "Lima". Cel mai puternic reprezentant al familiei Athlon 64 este procesorul Athlon 64 4000+ (frecvenţa reală 2,6 GHz), care are 939 de pini. El este construit pe baza nucleului Orleans, avînd controler de memorie bicanal şi o cantitate de memorie cache L2 de 1 MB.
Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Clawhammer" (3200+, 3400+ şi 3700+) au 754 de pini (sînt compatibile cu PB Socket 754), posedă un controler de memorie monocanal ("single channel"), o interfaţă de lucru cu memoria cache L2 pe 64 biţi (ceea ce le face mai puţin performante) şi o cantitate de memorie cache L2 de 1024 KB.
În ceea ce le priveşte pe procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Newcastle" lucrurile sînt ceva mai complicate. Primele procesoare Athlon 64 (2800+, 3000+, 3200+, 3400+) cu nucleu "Newcastle" aveau 754 de pini (fiind deci compatibile cu plăcile de bază Socket 754) posedau un controler de memorie monocanal ("single channel"), o interfaţă de lucru cu memoria cache L2 pe 64 biţi (ceea ce le făcea mai puţin performante) şi o cantitate de memorie cache L2 de 512 KB. Procesoarele din a doua succesiune Athlon 64 cu nucleu "Newcastle" (3500+, 3800+) au 939 de pini (fiind deci compatibile cu plăcile de bază Socket 939) posedă un controler de memorie bicanal ("dual channel"), o interfaţă de lucru cu memoria cache L2 pe 128 biţi (la fel ca procesoarele Athlon 64 FX) şi o cantitate de memorie cache L2 de 512 KB.
Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Winchester" (3000+, 3200+ şi 3500+) au 939 de pini (sînt compatibile cu PB Socket 939), posedă un controler de memorie bicanal ("dual channel") şi o cantitate de memorie cache L2 de 512 KB. Deosebirea între nucleele Newcastle şi Winchester ţine exclusiv de procesul de fabricaţie, primele fiind fabricate cu tehnologie de 130 nm (0,13 microni) iar celelalte, mai noi, cu inginerie de 90 nm (0,09 microni). Tehnologia de 90 nm îngăduie atît scăderea costurilor de producţie cît şi un consum de electricitate mai mic, ceea ce are ca consecință o temperatură mai scăzută.
Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Venice" (3000+, 3200+, 3400+, 3500+, 3800+) sînt fabricate cu tehnică de 90 nm, au 754 sau 939 de pini (sînt compatibile cu PB Socket 754 sau 939), posedă instrucţiunile SSE3, au un controler de memorie îmbunătăţit şi un voltaj mai mic de funcţionare, ultima caracteristică contribuind la menţinerea unei temperaturi mai scăzute faţă de nucleele precedente.
Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "San Diego" (3500+, 3700+, 4000+) sînt fabricate cu tehnologie de 90 nm şi au 939 de pini (sînt compatibile cu PB Socket 939).
Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Orleans" (3000+, 3200+, 3500+, 3800+, 4000+) sînt fabricate cu tehnologie de 90 nm şi au 940 de pini (sînt compatibile cu PB Socket AM2).
Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Lima" (3500+, 3800+) sînt fabricate cu tehnologie de 65 nm şi au 940 de pini (sînt compatibile cu PB Socket AM2).
1.1.2 ATHLON 64 FX MONONUCLEAT
Procesoarele Athlon 64 FX (versiunile 57, 55, 53 şi 51) au fost de la început gândite pentru a fi varianta mai performantă (şi în acelaşi timp mai scumpă) a procesoarelor AMD pe 64 de biţi cu un singur nucleu. Ele posedă un controler de memorie bicanal ("dual channel"), o interfaţă de lucru cu memoria cache L2 pe 128 biţi şi o cantitate de memorie cache L2 de 1024 KB (1 MB).
Primele procesoare Athlon 64 FX-51 şi FX-53 înglobau nucleul "Sledgehammer", aveau 940 de pini (fiind deci compatibile cu plăcile de bază Socket 940) şi, lucru deosebit de important, aveau nevoie pentru a funcţiona de o memorie RAM specială ("Registered DDRAM").
Compania AMD a decis ulterior încetarea producţiei procesoarelor FX-51 şi intrarea în producţie a unor procesoare Athlon 64 FX-53 care înglobează nucleul "Clawhammer" şi au 939 de pini (fiind deci compatibile cu plăcile de bază Socket 939). Mai important, AMD a hotărît ca toate procesoarele Athlon 64 FX produse din acel clipă vor funcţiona cu memorie RAM obişnuită, nemaifiind nevoie de memoria RAM specială de tipul "Registered DDRAM". Memoria RAM obişnuită are două avantaje faţă de cea specială ("registered") şi anume este mai rapidă şi mai ieftină.
Athlon 64 FX-57 (frecvenţa autentică 2,8 GHz) are 939 de pini şi este construit pe baza nucleului "San Diego", beneficiind deci de un controler de memorie îmbunătăţit şi de compatibilitate cu setul de instrucţiuni SSE3. Este ultimul procesor Athlon 64 FX construit cu un singur nucleu.
1.2 SEMPRON
Procesoarele Sempron au fost construite de-a lungul timpului întrebuințând cinci tipuri de nuclee şi anume Thoroughbred B, Barton, Paris, Palermo, Manila şi Sparta.
Cele mai noi procesoare Sempron sînt fabricate pe baza nucleului Sparta (fabricate cu digitalizare pe 65 nm) şi folosesc soclul AM2. Suportă instrucţiunile AMD64 (64 de biţi). Au şi o denumire schimbată faţă de modelele anterioare.
Sempron LE-1300 : 2,3 GHz | 512 MB mem. cache L2 | 800 MHz
Sempron LE-1250 : 2,2 GHz | 512 MB mem. cache L2 | 800 MHz
Sempron LE-1200 : 2,1 GHz | 512 MB mem. cache L2 | 800 MHz
Sempron LE-1150 : 2,0 GHz | 256 MB mem. cache L2 | 800 MHz
Sempron LE-1100 : 1,9 GHz | 256 MB mem. cache L2 | 800 MHz
Procesoarele Sempron realizate pe baza nucleului Manila (fabricate cu artă de a fabrica pe 90 nm) folosesc soclul AM2. Suportă instrucţiunile AMD64 (64 de biţi).
Sempron 3800+ : 2,2 GHz | 256 MB mem. cache L2 | 800 MHz
Sempron 3600+ : 2,0 GHz | 256 MB mem. cache L2 | 800 MHz
Sempron 3500+ : 2,0 GHz | 128 MB mem. cache L2 | 800 MHz
Sempron 3400+ : 1,8 GHz | 256 MB mem. cache L2 | 800 MHz
Sempron 3200+ : 1,8 GHz | 128 MB mem. cache L2 | 800 MHz
Sempron 3000+ : 1,6 GHz | 256 MB mem. cache L2 | 800 MHz
Sempron 2800+ : 1,6 GHz | 128 MB mem. cache L2 | 800 MHz
Procesoarele Sempron "Eficiente Energetic" [energy efficient] sînt modele bazate pe nucleele Sparta sau Manila al căror consum energetic se situează între 35-45 W, în timp ce procesoarele Sempron obişnuite au un consum în jur de 60 W. Scăderea consumului se obţine prin selectarea procesoarelor ce pot funcţiona la o tensiune de alimentare (Vcore) mai redusă. Sînt recomandate pentru sistemele la care se doreşte cu orice preţ păstrarea unei temperaturi scăzute pentru a nu fi nevoie de o răcire zgomotoasă
2.1 ATHLON 64 FX BINUCLEAT
Începînd cu anul 2006 AMD a decis ca procesoarele din familia Athlon 64 FX să fie fabricate utilizând două nuclee. Primii reprezentanţi ai acestei familii (Athlon 64 FX-51, 53, 55, 57) aveau un singur nucleu.
Athlon 64 FX-60 este construit pe baza nucleului Toledo, avînd frecvenţa reală de 2,6 GHz. El este aferent cu plăcile de bază cu Soclu 939 şi are 2 MB memorie cache (cîte 1 MB pentru fiecare din cele două nuclee). Controlerul de memorie este bicanal şi are o interfaţă de lucru cu memoria cache L2 de 128 de biţi.
Athlon 64 FX-62 | FX-70 | FX-72 | FX-74 sînt construite pe baza nucleului Windsor, avînd frecvenţa veritabilă de 2,8 GHz (FX-62) | 2,6 GHZ (FX-70) | 2,8 GHz (FX-72) | 3 GHz (FX-74). Sînt compatibile cu plăcile de bază cu Soclu AM2 şi au 2 MB memorie cache (cîte 1 MB pentru fiecare din cele două nuclee).
2.2 ATHLON 64 X2
Familia de procesoare Athlon 64 X2 include modelele :
Athlon 64 X2 6400+ : 3,2 GHz | 2 nuclee | 2 MB mem. cache L2 | 1000 MHz
Athlon 64 X2 6000+ : 3,0 GHz | 2 nuclee | 2 MB mem. cache L2 | 1000 MHz
Athlon 64 X2 5600+ : 2,8 GHz | 2 nuclee | 2 MB mem. cache L2 | 1000 MHz
Athlon 64 X2 5400+ : 2,8 GHz | 2 nuclee | 1 MB mem. cache L2 | 1000 MHz
Athlon 64 X2 5200+ : 2,6 GHz | 2 nuclee | 2 MB mem. cache L2 | 1000 MHz
Athlon 64 X2 5000+ : 2,6 GHz | 2 nuclee | 1 MB mem. cache L2 | 1000 MHz
Athlon 64 X2 4800+ : 2,4 GHz | 2 nuclee | 2 MB mem. cache L2 | 1000 MHz
Athlon 64 X2 4600+ : 2,4 GHz | 2 nuclee | 1 MB mem. cache L2 | 1000 MHz
Athlon 64 X2 4400+ : 2,2 GHz | 2 nuclee | 2 MB mem. cache L2 | 1000 MHz
Athlon 64 X2 4200+ : 2,2 GHz | 2 nuclee | 1 MB mem. cache L2 | 1000 MHz
Athlon 64 X2 4000+ : 2,0 GHz | 2 nuclee | 1 MB mem. cache L2 | 1000 MHz
Athlon 64 X2 3800+ : 2,0 GHz | 2 nuclee | 1 MB mem. cache L2 | 1000 MHz
Athlon 64 X2 3600+ : 2,0 GHz | 2 nuclee | 512 KB mem. cache L2 | 1000 MHz
Fiecare nucleu are viteza specificată în lista de mai sus, dar asta nu înseamnă ca un procesor cu 2 nuclee la frecvenţa de 2 GHz este echivalent cu un procesor cu un singur nucleu la frecvenţa de 4 GHz. O creştere mare de performanţă este valabilă doar atunci cînd procesoarele sînt folosite pentru softuri optimizate pentru lucrul cu mai multe nuclee (de ex. programele de grafică 3D). Diferenţa de performanţă între modelele cu aceeaşi frecvenţă de tact este dată de mărimea memoriei cache L2, care este de altfel şi singura diferenţă între cele doua tipuri de nuclee.
Procesoarele Athlon 64 X2 sînt bazate pe nucleele Toledo (modele de la 3800+ la 4800+), Manchester (modele de la 3600+ la 4600+), Windsor (modele de la 3600+ la 6400+) şi Brisbane (modele de la 4000+ la 5400+).
Modelele bazate pe nucleele Toledo şi Manchester sînt cele mai vechi şi din aceasta pricină folosesc plăci de bază de tip "Socket 939". Ele au magistrala de date de 1000 MHz, sînt compatibile cu setul de instrucţiuni SSE3 şi au un controler de memorie imbunătăţit faţă de procesoarele Athlon 64.
Modelele bazate pe nucleul Windsor fiind mai noi folosesc plăci de baza cu soclu AM2.
Modelele bazate pe nucleul Brisbane sînt cele mai noi şi folosesc plăci de bază cu soclu AM2. Ele sînt fabricate cu o tehnologie de 65 nm, ceea ce are ca rezultat un consum mai scăzut de potență şi deci şi o încălzire mai redusă. Nucleul Brisbane are o mărime a memoriei cache L2 de 512 KB, deci un procesor cu acest nucleu va avea o memorie cache de 1 MB (2 x 512 KB).
Procesoarele Athlon 64 X2 "Eficiente Energetic" [energy efficient] sînt modele bazate pe nucleele Windsor sau Brisbane al căror consum energetic se situează între 35-65 W, în timp ce procesoarele Athlon 64 X2 obişnuite au un consum în jur de 85 W. Scăderea consumului se obţine prin selectarea procesoarelor ce pot funcţiona la o tensiune de alimentare (Vcore) mai redusă. Sînt recomandate pentru sistemele la care se doreşte cu orice preţ păstrarea unei temperaturi scăzute pentru a nu fi nevoie de o răcire zgomotoasă, de exemplu sistemele AMD Live, care sînt dedicate în de seamă redării multimedia ("home cinema").
2.3 ATHLON X2
Această familie de procesoare este bazată pe nucleul Brisbane şi a fost lansată în iulie 2007. Ea este compatibilă cu formatul de soclu AM2.
Athlon X2 BE-2400 : 2,3 GHz | 2 nuclee | 1 MB mem. cache L2 | 1000 MHz
Athlon X2 BE-2350 : 2,1 GHz | 2 nuclee | 1 MB mem. cache L2 | 1000 MHz
Athlon X2 BE-2300 : 1,9 GHz | 2 nuclee | 1 MB mem. cache L2 | 1000 MHz
--------------------------------------------------------------------------------
RĂCITORUL
GENERALITĂŢI
Procesoarele moderne se încălzesc foarte mult atunci cînd funcţionează, iar temperatura lor trebuie menţinută sub o anumită limită pentru a se asigura o funcţionare optimă. Pentru aceasta peste procesor se fixează un răcitor [cooler] compus dintr-un radiator pe care se află fixat un ventilator.
Radiatorul este format dintr-un postament care se continuă cu o structură lamelară şi este construit de obicei din aluminiu dar poate avea şi părţi din cupru, care este un mai bun conductor de căldură. Postamentul vine în atingere cu suprafaţa procesorului, de la care preia căldura degajată de acesta şi o disipează cu susținerea structurii lamelare în mediul înconjurător. Acest tip de răcire se numeşte răcire pasivă.
Ventilatorul asigură transferul aerului încălzit care se află în apropierea suprafeţei radiatorului, permiţînd astfel schimbul mai eficace de căldură între radiator şi mediul înconjurător. Acest tip de răcire se numeşte răcire activă. Ventilatorul este de obicei acoperit cu un mic grilaj metalic al cărui rol este de a împiedica contactul dintre palele ventilatorului şi cablurile care traversează spaţiul interior al carcasei calculatorului.
__________________________________________
Autor : Alexandru Bogdan Munteanu
Tags: www.emag.ro , emag.ro , emag , componente , componente calculator , piese calculator , laptop , telefoane , mobile , routere , servere , linux , windows, placa de baza , placa video , placa audio , procesoare , cpu , ram , memorii , surse , antivirus , windows 7 , drivere , drivers , programe , jocuri , concurs , Computer Parts, Tekfix, Laptops, Printers, Networking, Monitors, PC, PC hardware
|
|
