ReteX
Administrator
Data inscrierii: 19/Ian/2009
Mesaje: 70
|
|
 MEMORIA RAM |
 |
<script type="text/javascript" src="http://profitshare.emag.ro/get_ads.php?zone_id=13575"></script>
Memoria RAM ("Random Access Memory" - memorie cu acces aleator) este memoria grabnică uzată de componentele calculatorului pentru stocarea temporară de date. Datele sînt scrise, şterse şi iarăşi scrise rezultînd un ciclu de scriere-ştergere determinat de necesităţile programelor care rulează într-un anumit moment. Memoria RAM reprezintă memoria volatilă a calculatorului, pentru că datele stocate de ea sînt pierdute în momentul întreruperii alimentării cu curent electric. Acest lucru nu este un dezavantaj, pentru că funcţia memoriei RAM este aceea de a stoca datele care sînt necesare funcţionării calculatorului într-un anumit clipă şi nu aceea de a stoca date pe perioade destul de lungi de timp.
Memoria RAM se conține ca o plăcuţă mică ("modul") pe care se află mai numeroase cipuri de memorie, plăcuţă care se fixează într-un locaş aparte (slot de memorie). Cu cît avem mai multă memorie RAM, cu atît calculatorul nostru este mai rapid. Pe placa de bază se găsesc mai multe sloturi (2-4) pentru memoria RAM, în fiecare putînd să instalăm o plăcuţă. Astea au capacităţi diferite, începînd cu 128 MB şi terminînd cu 1 GB. Cele mai utilizate sînt modulele ("plăcuţele") cu capacitatea de 128 MB, 256 MB şi 512 MB.
Memoria RAM uzitată în prezent în calculatoarele personale este cea de tip SDRAM ("Synchronous Dynamic Random Access Memory" - "Memorie Dinamica Sincronă cu Acces Aleator") al cărei nume vine de la faptul că este sincronă cu ciclul de tact al magistralei principale a calculatorului ("front side bus" - FSB), adică transferul de date se face o singură dată pe ciclu de tact.
Îmbunătăţirea acestui standard a dus la apariţia memoriei de tip DDR SDRAM ("Double Data Rate Synchronous Dynamic Random Access Memory" - "Memorie Dinamică Sincronă cu Acces Aleator şi Rata Dublă de [Transfer de] Date") a cărei caracteristică principală este transferul de date de două ori pe ciclu de tact. Ea este de mai multe tipuri în funcţie de viteza de transfer a datelor între magistrala principală şi cipurile de memorie. Astfel, există de exemplu module de memorie PC-1600 (conţin cipuri DDR-200), PC-2100 (DDR-266), PC-2700 (DDR-333) şi PC-3200 (DDR-400), unde numărul de după DDR indică frecvenţă la care funcţionează cipurile de memorie, iar numărul care intră în componenţa numelui modulelor indică lăţimea de bandă ("bandwidth") în MB/s. O placă de bază suportă de obicei toate tipurile de memorie DDR dar este recomandat să cumpărăm memorie cît mai rapidă, pentru ca sistemul să funcţioneze la performanţa maximă. Alte prescurtări folosite pentru desemnarea modulelor de memorie de tip "double data rate SDRAM" sînt DDRAM sau DDR. Memoria DDR este recomandată actualmente doar pentru platformele AMD pe Soclu 939 sau 754.
Memoria DDR2 SDRAM constituie o modernă îmbunătăţire a standardului SDRAM şi este caracterizată de faptul că poate transfera date de patru ori pe ciclu de tact. Ea prezintă avantajul că funcţionează la frecvenţe de tact ("clock frequencies") mai mici decît cea DDR SDRAM la aceeaşi lăţime de bandă, dar are dezavantajul unor latenţe de răspuns mai crescute. Un alt avantaj este funcţionarea la o tensiune de alimentare mai mică, ceea ce duce la un consum mai scăzut şi o încălzire mai redusă a modulelor. Memoria DDR2 este de mai multe tipuri, în funcţie de viteza de transfer a datelor între magistrala principală şi cipurile de memorie. Astfel, există de exemplu module de memorie PC2-3200 (conţin cipuri DDR2-400), PC-4200 (DDR2-533), PC-5300 (DDR2-667) şi PC2-6400 (DDR2-800), unde numărul de după DDR indica frecvenţa la care funcţionează cipurile de memorie, iar numărul care intră în componenţa numelui modulelor indică lăţimea de bandă ("bandwidth") în MB/s. Este recomandat să cumpărăm memorie cît mai rapidă, pentru ca sistemul să funcţioneze la performanţă maximă. În acelaşi timp trebuie să ne asigurăm că placa de bază suportă tipul de memorie DDR2 pe care-l dorim (toate plăcile suportă DDR2-400 şi DDR2-533, dar dacă dorim DDR2-667 sau DDR2-800 trebuie să selectăm o PB corespunzătoare). Modulele de memorie DDR2 sînt asemănătoare ca formă şi structură cu cele DDR, dar din punct de vedere al funcţionalităţii ele sînt incompatibile cu sloturile DDR de pe placa de bază. Ca urmare, pentru a le putea folosi trebuie să avem o PB cu sloturi speciale pentru modulele DDR2. Memoria DDR2 este recomandată pentru platformele Intel pe Soclu LGA775 şi Soclu 478, iar în cazul AMD pentru platformele pe Soclu AM2 (cele pe Soclu 939 sau 754 nu suportă acest tip de memorie).
Modulele de memorie de tip SDRAM (DDR şi DDR2) pot fi aşezate într-o configuraţie deosebită numită bicanal (dual channel), ceea ce va duce la o performanţă crescută a sistemului. Pentru aceasta este necesitate de o placă de bază care să suporte această configuraţie şi de două (sau patru) module de memorie identice (aceeaşi capacitate, aceeaşi frecvenţă de tact, acelaşi producător). Modulele se aşează în perechi (două cîte două) în sloturile colorate identic de pe placa de bază. Dacă nu avem module identice de memorie sistemul va funcţiona în configuraţia monocanal ("single-channel").
Modulele de memorie RAM se diferenţiază între ele şi după timpii de latenţă ("latency timings"), care au un impact major asupra performanţei modulelor respective. Aceşti timpi se scriu de obicei ca o înşiruire de 4 valori (de ex. 3-4-4-8 , 4-4-4-12 , 5-5-5-15, etc.). Aceste valori semnifică în ordine : Latenţa CAS ("CAS Latency") - Întîrzierea RAS-la-CAS ("Ras-to-CAS Delay") - Timpul de Preîncărcare RAS ("RAS Precharge") - Întîrzierea de la Activare la Preîncărcare ("Active to Precharge Delay"). La aceşti timpi de latenţă se mai adaugă uneori o valoare scrisă 1T sau 2T, numită Rata de Comandă ("Command Rate") şi măsurată în cicli de tact (1 sau 2 cicli). Cu cît valorile latenţelor sînt mai mici, cu atît modulul de memorie este mai performant, de ex. un modul 3-4-4-8 este mai rapid decît unul 4-4-4-12. În mod similar un modul cu o valoare 1T este mai bun decît unul cu valoarea 2T.
Memoria DDR3 SDRAM a apărut pe piaţă la jumătatea anului 2007, dar nu este compatibilă decît cu unele plăci de bază fabricate cu cipseturi Intel. Avantajele faţă de DDR2 ar fi consumul de potență mai redus şi lăţimea de bandă mai mare. Dezavantajele ar fi date de preţul mai crescut şi de incompatibilitatea cu plăcile de bază deja cumpărate. Cine doreşte să folosească memorie DDR3 va trebui să cumpere o PB nouă, modulele DDR3 nefiind compatibile cu sloturile pentru memorii DDR2
__________________________________________
Autor : Alexandru Bogdan Munteanu
Tags: www.emag.ro , emag.ro , emag , componente , componente calculator , piese calculator , laptop , telefoane , mobile , routere , servere , linux , windows, placa de baza , placa video , placa audio , procesoare , cpu , ram , memorii , surse , antivirus , windows 7 , drivere , drivers , programe , jocuri , concurs , Computer Parts, Tekfix, Laptops, Printers, Networking, Monitors, PC, PC hardware
|
|
